8.15: Urcam intr-unul dintre autobuzele care culege turistii de la cele 9-10 hoteluri. Destinatia este un alt hotel gazda a intalnirii: Senegambia Beach hotel.

9.00: Coboram de autobuz, trecem pe sub o bolta inalta de plante, calcand pe un trotuar lat cu borduri rosii, in jur multa verdeata si palmieri foarte inalti (African Palmyra Palm), tufe verzi inalte, arbusti cu flori rosii.

Frontal o cladire cu acoperis ce aminteste de stilul oriental. Inainte sa o masor cu privirea, ne taie calea in viteza si ca intr-un joc de-a urmarirea, doua maimute.

Copii si adulti se agita, cautandu-le. Unii spun ca au vazut doua, altii trei. Erau mici si mari, verzui, cozi lungi, prietenoase, si bineinteles jucause.

Hotelul are intrare spatioasa. Interiorul pare mult mai inalt decat credeam. Aud turisti vorbindu-si mai mult in germana.

Suntem asteptati in lobby area. Ni se ofera cate un pahar cu o bautura racoritoare, rosie, acrisoara. Aflu ca se numeste Wonjo si e una dintre cele mai populare bauturi aici. Din florile rosii de Sorrel fierte cu zahar iese aceasta bautura plina de vitamina C.  In urmatoarele zile am gasit in piata flori de Sorrel uscate. Ceea ce am crezut la inceput a fi petale de trandafir sunt de fapt flori rosii de macris.

Ghizii isi pregatesc microfonul si harta Gambiei. Urmeaza o prezentare a locului si tarii in care ne aflam. gratie agentiei de turism Tjäreborg si a inspiratiei noastre.

Nu dupa mult timp, gasesc de cuviinta sa ies putin la aer si sa cunosc locul. Curtea interioara cu o terasa restaurantului, o piscina mare si doua mai mici.

In rest maimute si pasari.

Descopar in parcul hotelului nu doua sau trei. Sunt multe maimute verzi jucause. Green velvet monkeys.

Pasarile, ca si maimutele, sunt destul de comune in spatiile deschise de aici.

Se spune ca sunt peste 500 de specii de pasari in Gambia. Am reusit deocamdata sa vad doar doua: Cattle Egret si Hooded Vulture.

Prezentarea s-a terminat. Ghizii ne invita sa rezervam excursiile propuse de ei. Ne asezam la rand si ne propunem sa alegem ziua de luni si duminica, insemnand Safari in Gambia si Safari in Senegal. In sfarsit e randul nostru.

Aflam ca cei dinaintea noastra au rezervat ultimele locuri pentru Senegal. Dezamagiti luam ce a ramas.

E sambata. Ce facem pana luni? Am ajuns inapoi la hotel. Primim informatia despre posibilitatea de a merge in Senegal cu ghizi locali.

Safari? Da! Cand? Duminica. Maine? Exact, plecarea de dimineata, ora 6.30.

Drumul spre hotel a durat aproximativ 30 minute. Timp in care primim programul de activitati propuse de agentie pentru urmatoarele 7 zile. Aman citirea pe indelete a programului pana la sosirea la hotel. Privesc Banjulul din mers. Am ajuns aici in sezonul uscat dar nu foarte fierbinte.

Hotel Cape Point. Receptionera ne-a oferit cheia apartamentului, iar cineva are  grija ca bagajele noastre sa ajunga acolo. Verificam functionarea aerului conditionat si frigerului. Pare ok.

Verific terasa si privelistea.

Hotelul are 4 sau 5 cladiri, formand o curte interioara in mijlocul careia e o piscina nu prea mare si terasa  restaurantului.

Privesc mai departe si deodata ma simt grabita si nerabdatoare sa ma indrept intr-acolo. Ne schimbam hainele cu unele usoare dar cu maneci lungi si pornesc spre a doua iesire linistita fara bumbsteri a hotelului. Alergam pe nisipul caldut si foarte fin. Am ajuns. Doua stanci negre nu prea mari strajuiesc o portiune de plaja.  Plaja pare aproape pustie. Valurile imbratiseaza stancile cu pasiune ca apoi sa se intinda la poalele lor. E Atlanticul.

21 Martie, ora 8: luam micul dejun pe terasa care da spre curtea interioara a hotelului. Pregatiti de o zi lunga asteptam autobuzul agentiei. In fata hotelului isi face aparitia un camion fara geamuri, doar rame de metal invelite in cauciuc si acoperis gros. Din el lipsesc parca soldatii din Legiunea straina inarmati si gata de atac. Nu apuc sa inchei miscarea de a scoate camera sa iau o imagine a acestui camion ca din el isi face aparitia ghidul nostru.

Usor de inteles pentru cine era destinat camionul „legiunii”. Ni se ofera o scara metalica sprijinita de camion pe care sa urcam. Ma uit in jur daca am alternative. Nu am. Apuc cu ambele maini marginile scarii deja fierbinti si mai usor decat credeam ma aflu sus in camion. Realizez cat de eficiente sunt orele petrecute la sala de sport.

Ni se promite o oportunitate unică de a explora zona rurală din Gambia şi natura sălbatica.

Prima oprire este o piata. Coboram pentru a explora piata, imagini rustice si viata de zi cu zi. Peste, alune, banane, bucati albe si prafuite de baobab, carbune. Un cal, un asin, capre, caini. Multi copii se aduna in jurul nostru. Scot din rucsac bomboane, acadele, gume si le ofer.

Dupa un scurt tur al pietei continuam drumul in camion. Gustam din bananele cumparate, mici si cu gust salbatic.

Curentul produs de viteza masinii le strange unora pielea si o face ca de gaina. Ma bucur ca ne-am imbracat ca pentru safari

Oprim sa admiram o movila de pamant rosiatic. Acolo e “castelul” termitelor. Greu de privit. Avertisment: urmeaza o imagine “miscatoare”!

Urmatoarea oprire se face in dreptul unei curti. O casa din pamant din curtea careia se apleaca, peste gardul facut neindematic din bucati de tabla si stalpi de lemn stramb, crengile unui copac. Dupa fructele inca verzi imi dau seama ca e mango. Ne duc in vizita la o familie gambiana. Sa vizitam ce? Casa pitica cu acoperisul sprijinit de aceiasi stalpi de lemn strambi.

O fi interesant sau socant pentru altii, dar nu pentru cei veniti din Romania si care cunosc astfel de imagini vazute din tren de pe la periferia targurilor cum ar fi Tg. Frumos. Asadar, nu raspund invitatiei ghidului de a intra in sufrageria acestei case. Ramane sa va imaginati interiorul.

Intram doar in curtea prafuita si asteptam pe curiosii intrati. Stapana casei a blocat poarta cu o proptea de lemn ca tinerii gambieni de dupa gard, vecini sau nu, sa nu intre. Gardul nu i-a impiedicat sa insiste in a comunica cu noi si pregatiti cu hartie si creion sa schimbe adrese. Cei interesati insistau sa le dam date de contact. Acesti tineri spera sa fie ajutati sa plece din Gambia sau sa li se trimita orice bunuri sau bani. Ne urmeaza pana la camion si chiar dupa urcarea noastra ne intind hartii cu numele si numerele lor de telefon. 

Ne indreptam spre o alta destinatie. O şcoala. In urmatoarele zile am auzit un ghid local spunand „Acum in Gambia avem mai multe scoli”. O constructie cu doua incaperi se vrea cladirea scolii. Noi intram in cea cu elevi de clasa I. Invatatoarea, o femeie tanara, imbracata simplu, rezemata de masa pe post de catedra parca ne astepta.

Micutii elevi au uniforme din doua piese: bluze albastre cu gulere albe si pantaloni/fuste verzi, sau invers. Stau pe banci adunati in jurul unor mese. Rechizite? Cate o coala de hartie format A5 si cate un creion. Creionul cu radiera la un capat le permite sa stearga si sa exerseze copierea cuvintelor scrise de invatatoare pe cate un petic de hartie. Fiecare are propriile cuvinte pe care trebuie sa invete sa le scrie si care reprezinta numele fiecaruia.

Invatatoarea le da tonul. Copiii ne canta. Mai mult ghicesc ce se canta: „The Inky Dinky spider”, „Frère Jacques”.  Privim peretii scrisi si desenati. Cat de placut poate fi sa inveti intr-o astfel de scoala? Ma indrept spre iesire unde un barbat gambian ne intinde o cutie de carton pentru donatii. Un fir de nisip intr-un ocean ce poate insemna?

Ne asteapta un popas pe plaja. Masa de prânz , racoritoare şi briza oceanului. 

Mananc foarte putin si merg la tarm sa simt briza.

Filmele cu Tarzan pastreaza imagini de mult apuse. Acum le poti vedea doar in muzee. Tanji Village Museum este urmatorul popas. Muzeul Satului unde putem vedea fel de fel de obiecte tradiţionale tribale şi instrumente muzicale.

O balena gasita candva pe tarm:

Imagine care iti sugereaza “under construction …animal”:

Dupa un tur al „satului” ne urcam in camionul care ne asteapta la poarta muzeului. Opreste apoi in apropierea unui loc ce pare aglomerat si in continua miscare. Intram in portul de pescuit. Ii simtim deja mirosul: un amestec de mare, peşte şi fum. Barci colorate, un dute-vino al pescarilor de la apa la mal tarandu-si capturile, vanzatori de peste, gura casca si caini, chiar capre.

Drumul de intoarcere ne ofera imagini rare ale unor mici gradini din care rasar cozi verzi de ceapa sau frunze de varza. In arsita zilei vedem cate o femeie sau un barbat aplecati catre culturile din gradina, stropindu-le cu apa dintr-un vas mic cat o cana. Apa e destula si atat de aproape dar ei nu folosesc sisteme de irigatii. 

Crengile de la marginea drumului lovesc cu putere in camionul care a prins viteza atingandu-ne mainile. Garduri rare cu flori rosiatice delimiteaza curtile.

Camionul opreste. Recunosc cladirea hotelului Cape Point. Ni se pregateste scara metalica pentru coborare.

Ziua de „Safari” in Gambia s-a sfarsit. Gasesc a doua explicatie a lui “safari”: ”Raliu automobilistic desfășurat pe drumurile și în condițiile din Africa.” Dar raliu as inlocui cu excursie.

In filmul din aeroport sunt prezentate imagini si discursuri ale presedintelui, cu mesaj de incurajare a poporului la munca. Imaginile imi amintesc de un alt film din epoca comunista, in care se striga Bum-besti, Li-ve-zeni. Filmul acesta prezinta gambieni sarguinciosi si dornici de a da cu sapa.

Trecut de ora 16. Ne imbarcam. In doua ore suntem in Las Palmas unde facem o oprire de 45 minute. 18.40: urcam din nou la bord. Acelasi avion, alt echipaj.  Incerc sa dorm. Emotiile puternice de peste zi se descatuseaza in vise: locuri, oameni, animale, fructe, flori, soare, ocean. 26 Martie, 3.30: capitanul ne anunta: in 20 de minute vom ajunge la Helsinki. Ne informeaza despre vremea din Helsinki. -10 °C.

5.30. Am ajuns in curtea casei noastre. Incerc sa ies din masina, dar piciorul imi aluneca usor pe stratul de zapada. Intram in casa si inspir adanc mirosul de acasa.

In drum spre piata de fructe si legume ne-am oprit la un port pescaresc

 iar la intoarcere am fost curiosi sa vedem ce plante se gasesc in gradina botanica.

Si iata-ne intorsi la hotel, nu singuri ci urmati aproape pretutindeni de un bumster. Bumster-ii sunt tinerii din Gambia care doresc sa te “ajute” chiar fara voia ta, si care sa pretinda sau sa ceara bani sau alte beneficii turistilor.
Aici toti saluta turistii, avand interesul de a intra in contact cu ei.
Batranii, putini care ajung in aceasta tara la varsta senectutii, te saluta cu “‘Morning master”, iar bumsterii cu “Hello my friend”, “Hello Boss lady”, salut urmat imediat de “What is your name”. Odata intrati in curtea hotelului am scapat si de bumster.
Nu stiu prea multe persoane care sa petreaca zilele de vacanta in camera de hotel sau la piscina acestuia.
Asadar, dupa cateva minute de odihna am parasit piscina hotelului pentru tarmul Atlanticului.

pe care dorim sa-l mai vedem si maine.

Pana maine un apus de soare

 apoi cladirea in care ar locui se pare presedintele Gambiei

 si nu departe Albert market. Gasesti aici de la alune, citrice sau fructe de baobab si peste, pana la blugi, tricouri, stofe, curele si geti din piele de crocodil, capra sau vaca, accesorii si bijuterii din argint lucrate manual.

Curiozitatea mi-a fost satisfacuta indeajuns sa nu-mi mai doresc o alta vizita la acest market. Maine va fi zi de soare, plaja, ocean.

Asadar, iata-ne imbarcati intr-un microbuz catre Bakau-Banjul, doua familii a cate 3 membri plus soferul si ghidul localnici. Am plecat la ora 10 si ne-am intors la ora 15. Avand in plan sa vizitam muzee si rezervatii care cereau plata in Gambian dalasis, am facut un prim popas in fata The Pan African Bank unde se afla un bancomat care din cand in cand functiona si ne permitea sa extragem banii. Cand nu puteam extrage bani dadeam vina pe uzura bancnotelor de dalasis slinoase care refuzau sa iasa. Un al 2-lea popas a fost intr-o piata. Nu puteam merge in vizita chiar si la maimute fara sa le ducem ceva in dar, alune. La crocodili nu ne-am gandit sa le ducem ceva de mancare, fara a ne considera noi insine un gift pentru pranzul lor.

Cu dalasis si alune ne-am declarat gata de a merge mai departe sa infruntam “jungla” africana. O singura problema nu am luat in calcul, si anume ca drumul nostru sa se incruciseze cu al presedintelui. Yahya Jammeh. Am gresit spunand “incrucisare” de drumuri avand in vedere ca a trebuit sa parcam fortat si sa asteptam plecarea presedintelui si masinilor care il insoteau. Nici pietoni nu puteam fi. Aud pe cineva intreband daca se poate sa faca doar cativa pasi si i s-a raspuns “nobody moves now”. Toti s-au oprit si aplaudau la trecerea limuzinei presedintelui.

Indata dupa trecerea acestuia ne-am continuat drumul. Intai catre Kachikally Museum and Crocodile Pool:

apoi la Bijilo forest park:

Intoarcerea noastra spre hotel a coincis cu cea a presedintelui pe acelasi drum. L-am surprins cu camera salutand poporul gambian. Poate voi insera si acea imagine.

Maine urmeaza Albert market considerat un alt loc de atractie pentru turisti.

Mai sunt cateva zile pana cand crestinii vor sarbatori Invierea Domnului si pregatiti spiritual vor incepe sa vopseasca ouale de Pasti, pentru ca …”Ensin oli muna, sitten…” cum se spune in finlandeza (ro. “la inceput a fost oul, apoi…”.

“Paste fericit!” le urez romanilor ori “Hyvää pääsiäistä!” pentru finlandezi.

Sarbatoarea are loc in fiecare an in perioada 20-26 iunie si se identifica cu ziua solstitiului de vara, cea mai lunga zi a anului.

De cand finlandezii au fost crestinizati, sarbatoarea poarta numele Juhannus dupa Sf. Ioan Botezatorul (Johannes) pe care romanii il sarbatoresc pe 24 iunie.

De asemenea, aceasta este ziua steagului Finlandei, care are semnul crucii de culoare albastra pe fond alb.

Traditiile supravietuiesc cumva, pierzand scopul original al sarbatorii devenita pentru finlandezii de azi un prilej de a iesi in afara orasului sau a tarii sa petreaca la un gratar cu prietenii.