18 Martie, 4:00 p.m. Duc mana la frunte fara a simti transpiratie, ci doar ca un gest ca ceva a trecut. Au trecut peste 10 ore de cand soneria ceasului mi-a spulberat somnul si am plecat in aceasta calatorie. Suntem in sfarsit in autobuz si pornim spre hotel. Am trecut de controlul de pasapoarte, recuperarea bagajelor si incarcarea lor in autobuz, scutiti de cea din urma munca de un lucrator al aeroportului care se ocupa de transportul bagajelor. Desi parea trecut de 55 de ani dupa dantura stricata, a fost mai ager decat colegii lui de munca in a se repezi sa-si gaseasca clienti. Ne-am trezit cu bagajele noastre puse rapid la el in carut, fiind gata de a ne ajuta, adica de a castiga 3 euro, fara a negocia. Reprezentanta agentiei Tjäreborg ne-a intampinat spunandu-ne “Nr-1″, numarul autobuzului care ne astepta.
Drumul spre hotel a durat aproximativ 30 minute. Timp in care primim programul de activitati propuse de agentie pentru urmatoarele 7 zile. Aman citirea pe indelete a programului pana la sosirea la hotel. Privesc Banjulul din mers. Am ajuns aici in sezonul uscat dar nu foarte fierbinte.
Hotel Cape Point. Receptionera ne-a oferit cheia apartamentului, iar cineva are grija ca bagajele noastre sa ajunga acolo. Verificam functionarea aerului conditionat si frigerului. Pare ok.
Verific terasa si privelistea.
Hotelul are 4 sau 5 cladiri, formand o curte interioara in mijlocul careia e o piscina nu prea mare si terasa restaurantului.
Privesc mai departe si deodata ma simt grabita si nerabdatoare sa ma indrept intr-acolo. Ne schimbam hainele cu unele usoare dar cu maneci lungi si pornesc spre a doua iesire linistita fara bumbsteri a hotelului. Alergam pe nisipul caldut si foarte fin. Am ajuns. Doua stanci negre nu prea mari strajuiesc o portiune de plaja. Plaja pare aproape pustie. Valurile imbratiseaza stancile cu pasiune ca apoi sa se intinda la poalele lor. E Atlanticul.
